Adio, ALDE

bena oficialPolitica se face pe voturi, nu pe puncte de audienţă. Nu am strîns destule voturi pentru a intra în Senatul României.

Primul lucru pe care îl înveţi la judo nu este cum să-ţi dobori adversarul, ci cum să cazi. O lecţie utilă oricînd.

Aventura mea în politică se încheie aici.

Plec de la un partid care şi-a cîştigat, inclusiv cu contribuţia mea, statutul de a treia forţă politică a judeţului Hunedoara. La Senat, am făcut un scor peste media ALDE pe ţară. Nu cu mult, dar peste. Părăsesc un partid care intră la guvernare. La ciolan, la ciolan, ca să înţelegeţi. Plec. Sinecurile politice nu mă interesează, nu mă văd vreun directoraş numit politic. Nici la cimitirul elefanţilor de la Apaprod. Îmi aleg singur şi jungla şi maimuţele, nu cu repartiţie de la partid.

Nu regret că am încercat. Candidatura la parlamentare este un experiment deosebit, cu multe învăţăminte utile pentru un jurnalist. Politica se vede altfel din partea cealaltă a baricadei, acum ştiu exact cum o văd şi ei, politicienii. Dar nu pentru perfecţionarea mea jurnalistică am candidat. Am candidat ca să cîştig. Şi am pierdut. De ce? Va fi o analiză separată, fiindcă va fi lungă, nu e loc aici. Am cîteva răspunsuri. Primul şi cel mai important este că n-am fost destul de bun.

Cum şi lista de mulţumiri ar fi lungă, n-o prezint aici. Totuşi. Mulţumesc, deopotrivă, oamenilor inteligenţi şi dăruiţi unei idei, precum şi oligofrenilor, fiindcă există. I-am întîlnit pe toţi în croaziera mea politică. Tinerilor de la Hunedoara, Geoagiu, Deva – le mulţumesc mult. Şi veteranilor de la Hunedoara, alături de care am bătut străzile şi cartierele oraşului, încercînd să convingem lumea că un partid unic nu-i bun. N-am prea reuşit.

O menţiune aparte. Mircea Ioan Moloţ este profesorul în ale politicii de la care am învăţat multe. De fapt, pentru învăţătura asta m-am băgat, ca să fiu sincer. Şi pentru ineditul situaţiei de a-i fi alături unui om despre care am scris multe lucruri, uneori nedrepte, uneori jignitoare, cît timp a fost la putere. A fost modul meu de a-mi cere scuze, public, acestui om. M-am amuzat, în secret, de turbarea minţilor înguste care nu puteau pricepe acestă alăturare. Cum, Moloţ cu Bena? Ei, uite că da. Mi-a acordat încrederea sa şi îi mulţumesc. Cu bune, cu rele, este, indiscutabil, un om de onoare şi asta e tot ce contează, după ce multe altele au dispărut. Nu mă întorc în presa al cărei proprietar este domnul Moloţ – ca să înţelegeţi. Nici nu ştiu dacă mă mai întorc în presă.

Apropo: colegilor din presă le mulţumesc pentru îngăduinţă şi suport. Chiar mi-a căzut bine sprijinul vostru, prieteni.

Final şi concluzii, să nu plictisesc:

Astăzi, 13 decembrie, îmi dau demisia din toate funcţiile deţinute în ALDE, precum şi din calitatea de membru de partid. E o demisie de onoare.

Mulţumesc celor 9774 de hunedoreni care au votat lista ALDE pentru Senat, unde am fost numărul 1. Nu a fost suficient.

Mulţumesc foştilor colegi de partid pentru încredere şi susţinere.

Plec, totuşi, cu o nedumerire. Cum dracu se face că, în cătunul Sulighete (comuna Şoimuş), ALDE a avut 3 voturi şi USR 2 voturi. Cum? La Sulighete?  🙂

 

P.S.: Deja îmi imaginez cum va arăta un reportaj foooarte colorat (și total edificator), pe ulița și la crîșma satului, cu titlul UMBRA LUI SOROS. LA SULIGHETE

Comments

comments

cioaravopsita