La Ţebea, la Ţebea, la Ţebea acum

Ţebea 2011

Cînd dulăii se întîlnesc pe un tăpşan neutru, întîi se amuşină sub coadă. În funcţie de rezultat, se încaieră sau se înhăitează. Dacă lucrarea se face în prezenţa unui sobor de preoţi, cinci soboare de jandarmi şi un sfert de batalion de gură-cască, miroseala reciprocă e denumită festivitate şi e aşezată în deschiderea unei sărbători populare.

Şcoala de toamnă la cort. Mai precis la cortul PNŢCD. Băă, zice un asudat, băă, dacă vreţi să faceţi politică tre’ să ştiţi aşa: că la ăilalţi tre’ să le fie frică de voi! Altfel n-aveţi ce căuta! O duzină de juni acneici, cu veste galbene şi ochi albastru pe ele, sorb învăţătura predicatorului. Păi băă, continuă ăla, cum adică, trece Vadim pe lîngă voi şi voi tăceţi? Nu, băă, huooo, aşa tre’ să strigaţi, huooo, că-i un comunist, un securist! Hai, mă, să mergem, mergem? – prinde curaj un june, al cărui viitor politic, iată, s-a deschis în acea clipă astrală în care a priceput ce e politica.

Alai PNL cu Crin printre grătare, mese de lemn lipicioase de la bere, frunţi lucioase. Scăpaţi-ne de ăştia, domnu preşedinte! – se ridică unul dintre virşli. Mai e puţin, împreună cu dumneavoastră o să-i dăm jos, zice Crin, zîmbitor. Salută larg, se-nclină, lumea îl recunoaşte. Păşeşte mai departe, alaiul e purtat la juma’ de metru deasupra pămîntului, pe norişorul pufos al speranţei populare. În urma lor, la aceeaşi masă: dă-i, bă, dracu’, că nici ăştia nu-s mai buni, şi ăştia numa’ dau din gură, să ajungă la ciolan! Da, bă, da’ ăştia n-o tăiat salariile, zice altul. Îi mai înalt decît la televizor, zice o doamnă care se joacă, gînditoare, cu o scobitoare într-un rest de muştar.

Noua Dreaptă face gălăgie. Sînt singurii mai turaţi şi, de departe, cei mai tatuaţi. Agită steaguri verzi, scandează ca la meci. Mîndri-eee na-ţio-na-lă! Au tarabă. Un bust cu Zelea Codreanu din ghips costă 25 de lei. Un tricou negru, cu emblema Gărzii de Fier, 20 de lei. Moţii nu se-nghesuie. Un student cu coadă mai că şi-ar lua tricou. Nu-l lasă gagica. Trei bruneţi împart fluturaşi tăiaţi cu foarfeca. Lupta continuă! Nu vor euro, nu vor Schengen, nu vor bănci străine. Vor să facă un stat al ţiganilor în Asia, după modelul statului Israel. Ro-mâ-ni-a! Dem-ni-ta-te! Ăştia a cui îs? – întreabă o babă. Drac să-i fută, cre’ că-s cu Vadim, zice moşul, mai priceput în trebi politice.

În inima Ţării Moţilor, lîngă mormîntul sfînt al Crăişorului Munţilor, aducem prinosul nostru de recunoştinţă înaintaşilor care au făurit istoria neamului românesc, prin doinele noastre, prin cîntecele atît de dragi poporului nostru strămoşesc, prin portul nostru popular. Mărioara Murărescu, desigur.

Geaba se agită SMURD-ul să supravieţuiască, n-apucă la şmenozeală. Echipajul de intervenţie de la Ţebea e de la Axis, firma lui Ionuţ Rudeanu, nepotul UNPR-istului Nea Mişu Rudeanu şi junerele Buldogului Vasile Blaga. Firmă mică dar bine orientată în teren, Axis e cu lipici la contractele pentru servicii de urgenţă medicală, plătite din bani publici, în timp ce SMURD-ul, un serviciu public de urgenţă, răsuflă tot mai greu. Treabă bună şi cu miros de învîrteală dinspre Consiliul Judeţean, care-şi strînge de gît propriul copil.

Alt Blaga, mai mult porumbelul păcii decît buldogul cu acelaşi nume, deputatul de Orăştie, Iosif Veniamin Blaga, s-a scos la licitaţie în văzul lumii. Bă, io fac politica mea! Care mai vrei, care mă iei? Ăveilăbăl! El depune coroană în nume propriu, el stă separat de grupul PDL, partidul care l-a promvat parlamentar, el nu împarte virşlul de partid în cortul alb al portocaliilor. El e salvatorul delfinilor din Marea Neagră, îndepărtat karmic de frămîntarea măruntă a pulimii, căreia n-are de ce să-i dea socoteală.

Florin Cazacu, primarul Bradului, mă pupă pe obraz. Stă ascuns la umbră, în sectorul PSD din cortul USL. E abulic şi mulţumit. Fac ce fac în fiecare an pe vremea asta, la Ţebea, ce să fac? Am auzit ce-ai făcut tu, banii n-au miros, nu? Nu, Florine, nici a gogoşi nu miros, nici a promisiuni fără acoperire, nici a populism de joasă speţă, nici a manipulare. A fost la o nuntă sîmbătă noaptea, e cam varză la stomac, altfel s-ar da cu moto-parapanta, cu Coconea, da-i e frică să nu vomeze pe electorat. N-are treabă, e baştan în Brad, va fi reales la anul, numai prostii să nu facă.

Trei lei o apă plată, şi aia caldă. Păi cum să nu bei bere?

Ţebea 2012

Nici n-au prea dat-o ăştia la ştiri, au trimis televiziunile fly-urile cam degeaba. Or dat ţîganii foc la un Ferrrari, la Costeşti, aia-i prima ştire din jurnale. La Ţebea, absenţa starurilor politice în vogă (bre nea Gigi, se uitau ţăranii după licopteru matale, n-ai venit…) a făcut ca manifestaţia să fie aproape normală cu capul. Mai puţină lume decît anul trecut şi mai puţin agitată politic. Singurele huiduite, săracele, au fost vedetele Antena 3: doamna Mariana şi Abramburica. Reprezentantele Guvernului. Deci meciul se joacă.

La cortul PDL-ului a fost cea mai mare înghesuială, s-a dat fasole cu ciolan de la cazane cu horn. Cred că tone! Bă, băgaţi la cap: despre asta povesteşte tîrgoveţul cînd ajunge acasă şi-l întreabă Jeni de la 3 cum o fost. Fain o fost, şi-am mîncat o fasole cu ciolan… Şi i-am luat lu ăla micu un balon… O fost fain!

În cortul USL-ului se înspuma unul la microfon, strict pentru populaţia din cort, răcnea de Băsescu, justiţie, procurori, şi cînd făcea pauză să-şi umezească buzele, bîzîiau vreo trei moşnegi: jos Băsescu, jos Băsescu! Apoi iar ăla: nu se poate aşa ceva, atîta putere în mîna unui singur om! Şi iar vibrau protezele: jos, jos! Pentru ei, acolo, în circuit închis, ca la sectă. Caraşii cei mari îşi clefăiau micii şi pulpele de pui într-un cort mai retras, în spatele şatrei de partid. Cred că aveau mici cu cristale Swarovsky şi muştar cu paiete, să se asorteze cu păpucii doamnei Mariana, care erau cu sclipici argintiu. Au stat cam la fereală, n-au mai făcut baia de mulţime, nu-ş de ce.

Şi Noua Dreaptă a fost liniştită, drapată în negru, abulică precum o ceată de bikeri la al treilea joint, se frecau de popor, în sus şi-n jos pe alee . Cam şapte DeDeDei cu fulare mov transpirau într-o învîrteală circulară, în sevraj din lipsă de televizor. Niscai socialişti şi socialiste, ce sută-n mie erau împăiaţi, vindeau la cort cravate roşii de pionier. Noii Republicani erau prezenţi şi ei şi nederanjaţi de nimeni, cuminţi ca fetele mari la primul lor iarmaroc. Fiecare cu dreapta lui – îi zice nevestei, aluziv, un trecător mai filozof.

Am văzut spirale de cartofi prăjiți, cu arome de bacon şi de pui şi de peşte, sugiuce translucide, plăcinte întinse, gogoşi americane, hamsii de Brad, renumiţii mici de Deva şi alte miliarde de mici, fleici, copane, cîrnaţi, coaste, oase, slănini, şunci, muşchi, antricoate şi iar batalioane de mici şi fiecare îşi aştepta, în soarele fierbinte, gura care să-l înghită. De sus, de pe deal, prin fumul de grătare, se  auzea doar o imensă plescăială din fălci, ca la invazia de lăcuste.

No, aşa o fost. N-am mai stat s-o văd şi pe Murăreasca fiindcă mi-am înghiţit prematur raţia de împăiaţi. Cînd io plecam, mai mulţi veneau. La şpectacol. O să mînce cartofi prăjiţi în ulei ars deja dar o să-l audă cîntînd pe Bocşa (cred că-i el, unu cu mustaţă albă!) care-o venit cu un Q7. No, amu chiar gata. Ne vedem la anul, poate cu nea Gigi şi cu domnu Dan, coborînd cu hîrzobul din elicopter sau de pe iaht, c-o fost prea linişte azi.

Țebea 2017

Alte chipuri, alte oglinzi. Urmează.

 

Alin BENA

 

Comments

comments

cioaravopsita